Ma bucur enorm de mult ca am reusit sa va descopar si sa ma alatur acestei comunitati iubitoare de verde.
Dar.. ceea ce m-ar bucura si mai mult ar fi sa vad ca relatiile noastre nu se vor rezuma doar la scris si citit articole, ci se vor concretiza in fapte si rezultate.
Cred ca puterea unuia e de a face ceva, orice. Dar aici suntem mai multi, mult mai multi, si rezultatele ar trebui sa fie vizibile, incepand cu punerea becurilor ecologice in casele noastre, reciclarea bateriilor, (chiar asa, unde pot arunca bateriile folosite?) pana la formarea de organizatii non-profit, curente, educatie ecologica serioasa in scolile din tara noastra, si visul continua.
Am stat prea mult cu mainile in san, si rezultatele devastatoare se vad.
A venit timpul sa trecem la actiune, pur si simplu, sa nu mai inchidem ochii in fata neglijentei criminale din jurul nostru, sa ne educam pentru a putea sa educam la randul nostru familiile, prietenii, si pe oricine ne iese in cale. Pentru ca se cere un mare efort, nu e o gluma, si se cer sensibilizate guvernele si marile institutii din viata noastra. Castigul lor in bani si comoditati omoara viitorul omenirii. Poate suntem un popor mic, dar cine a spus ca incompetenta, lenea, prostia si rautatea altora trebuie sa ne fie de exemplu?
Eu una m-am saturat, de mult timp, si acum exista o multitudine de mijloace prin care sa ne facem auziti, chiar temuti daca va fi cazul. Asa ca haideti sa luam atitudine!
Va salut din nou, si astept cu nerabdare sa ne punem pe treaba. Intre timp sper sa primesc si sa gasesc pentru noi toti cat mai multe sfaturi pretioase care sa ne ajute, chiar daca la nivel micro, sa ne facem viata mai verde!02-yoshi-san-saru
22 Februarie 2009 la 14:07
salut şi bine ai venit pe ecosapiens! ma bucur să te cunosc şi abia aştept să-ţi citesc post-urile. sunt de acord cu tot ce spui, cu o mica obiecţie: simplul fapt că scriem înseamnă că facem ceva, doar scriind nu suntem complet inutili. îmi place să cred că efortul nostru este valorificat, că prin scrisul nostru informăm şi că prin informaţia cu care contribuim, cei care ne citesc îşi vor schimba încet-încet modul de viaţă, vor conştientiza, adică, gravitatea situaţiei.
numai bine şi îţi urez mult spor şi succes!
22 Februarie 2009 la 14:51
Salut Larisa,si eu ma bucur sa te cunosc, si multumesc ptr comentariu.
Intr-adevar faptul ca a inceput sa se vorbeasca despre ecologie in Romania e deja un pas inainte. “O calatorie de o mie de pasi incepe cu un pas, primul”.
Si acesta a fost facut. important este sa nu ne oprim doar la asta, si toate discutiile si sfaturile sa se transforme in actiuni care sa dea rezultate concrete chiar daca la nivel local. Dar lumea este lenesa, comoda, si greu de urnit.
Dar inceputul exista.
De exemplu, la noi in oras s-a initiat o campanie de reciclare, de fapt de educare a populatiei in privinta reciclarii. Ok, asta este foarte bine. Intrebarea mea este, pliantele care au fost tiparite, pe cel fel de hartie au fost tiparite? Reciclata? Ma indoiesc dar voi incerca sa aflu. Ar fi o surpriza superba sa aflu ca e reciclata, avand in vedere macelul padurilor care se intampla in zona! Ceea ce complica lucrurile sunt containerele care nu se gasesc peste tot si la indemana. Eu de ex trebuie sa ma deplasez 200 de metri sau chiar mai mult pana la container cu sacul de plastic sau altele dupa mine, si deplasarea e printre caini maidanezi, nu foarte educati, prin noroaie, pe digul apei,pentru ca stau intr-un orasel de munte cu minunate ape curgatoare, printre care si Moldova, (pline de sticle de plastic, bineinteles), pana in cartierul vecin, unde sunt containerele. Cand ajung acolo, surpriza! containerele sunt toate pline de orice numai de peturi nu, ca sa dau un exemplu. Si-mi ies din minti.
22 Februarie 2009 la 17:43
ooo, da! Înţeleg perfect treaba cu reciclarea. Şi eu m-am întrebat de multe ori de unde vine şi unde se duce hârtia folosită pentru promovarea campaniilor ecologice şi dacă “in the long run” face mai mult bine sau rău… Şi cel mai bine înţeleg problema reciclării în România în general, nu doar în oraşul tău (nu cred că ai menţionat unde locuieşti). Şi eu mă confrunt cu grămezile de sticlă şi hârtie pe care le adun cu lunile, pentru a le arunca, într-un final, exasperată, tot la gunoi, fiindcă nu găsesc unde altundeva. Deşi în Timişoara s-a implementat de foarte multă vreme selectarea colectivă a deşeurilor, lumea aruncă în continuare gunoiul în acelaşi loc, parte pentru că nu este educată, însă în cea mai mare parte pentru că NU ARE UNDE ALTUNDEVA! Contactele cu asociaţiile de proprietari sunt semnate, două-trei etichete sunt aruncate la întâmplare pe pubele, şi cam asta e tot. Mărturisesc că nu am văzut niciodată maşini ale salubrităţii care să colecteze gunoiaele altfel decât să le toarne pe toate, la grămadă, în burta imensă a camionului simbolic vopsit în verde.
Rezolvarea acestor probleme este, evident, responsabilitatea şi responsabilizarea socială, iar aceasta se face prin educaţie. Iar ceea ce facem noi aici are (trebuie să aibă) un cuvânt de spus în acest sens.
22 Februarie 2009 la 21:07
Exact cu aceeasi problema se confrunta f multa lume.
Momentan eu locuiesc intr-un, inca, frumos orasel de munte, Gura Humorului, in judetul Suceava, dar, coincidenta, sunt originara din Timisoara, insa familia mea e de pe meleaguriel Bucovinei si a Moldovei. Am locuit acolo pana la 16 ani, mi-e extraordinar de drag orasul, dar din pacate a trebuit sa ma mut. Long story.
Un lucru nu mi-a placut acolo niciodata, gustul de clor al apei, (mama mea chiar a lucrat la Uzina de apa), si toxinele care imi intoxicau plamanii in intersectii vara. Simteam ca mor. Era raiul pe pamant cand reuseam sa ajung aici in Bucovina si sa ma bucur de apele limpezi, paduri,si aer curat. Toti colegii mei ma invidiau. Din pacate in ultimii ani schimbarile climatice din zona sunt vizibile cu ochiul liber! Primul lucru ne-am intrebat ce se intampla cu vara? Ploi si nori si atat. Iarna de-abia mai ningea, (mai putin asta care s-a revansat ptr toate celelalte), adica ploaie de Craciun si Revelion era sub orice critica. Recoltele au devenit dezastruoase,ori din cauza secetei ori din cauza ploilor necontenite. Mergeam la o binecuvantate baie in Moldova si mi se intorcea stomacul de la mizerie! Odata am gasit si un cal mort sub un pod!!!!!!Si lista povestilor teribile din pacate continua.
Probabil asa s-a nascut spiritul ecologic in mine, vazand an de an frumusetile astea naturale cum se deterioreaza, ceva in mine a inceput sa urle. Si nu s-a mai oprit. Vazand ca totul e la scara globala…. m-a terifiat. Oare noi ca omenire realizam macelul pe care il facem prin egoismul nostru?